Archive for the ‘LIRISME’ Category

Între noi

Posted: 9 Aprilie 2016 in LIRISME
Etichete:, ,

Între noi doar câțiva metri de parchet

și două uși de lemn, prost închise.

Între noi toate fostele tristeți,

toate lacrimile vărsate și cele nevărsate.

Între noi, transformate în lut, în spațiu,

toate cuvintele cuțite, cu lame mari sau mici,

toate cuvintele șurubelniță sau cele briceag

și cele aproape mortale, de tip pistol.

Între noi, cu efect invers acum,

stau cuvintele mari, efuziunile,

promisiunile, frazele stereotip,

cele de tip basm.

Între noi zac morman

toate trădările, minciunile descoperite

și cele nedescoperite,

dorințele de schimbare și cele de regăsire de sine.

Între noi se fac zid

diferențele de a fi, a gândi, a vorbi.

Tot între noi

cărămidă peste cărămidă

stau lipite propriile răni,

frici, eșecuri, lașități.

 

Cam mult de escaladat…

Doar niște super puteri

sau Dumnezeu cel de negăsit

sau moartea,

ar mai putea sa ne apropie.

Iarnă

Posted: 6 Ianuarie 2016 in LIRISME
Etichete:,

gri deschis.

nu doar cerul e gri,

aerul ce mă înconjoară

e ca o mantie

gri deschis.

jur, cumva, aerul s-a colorat,

dacă cineva poate numi culoare

acest gri decolorat.

 

pedalez fără sens

înconjurată de această pâclă aproape lăptoasă.

deodată zgomot. mă opresc.

ceva s-a întâmplat

în această atmosferă fără evenimente.

frunze? visez, e imposibil.

ciori pe crengi.

plopi uriași care îmi forțează gâtul la 90 de grade.

da, e real.

croncănitoarele, sătule de iarnă,

s-au făcut frunze pe crengile țepoase.

 

e gri. cu zgomot negru.

noile frunze țipă.

credeam că murise totul,                                    

nu, acum va muri.

ceva, neidentificat, nedureros.

poate eu, cândva.

poate.

 

pedalez. prin pâclă.

mă cufund în gri.

e în regulă, nu simt nimic,

doar aud frunzele croncănind.

aproape zâmbesc,

e doar iarna.