Odă cireșului înflorit


 

Da, el are dreptate,

tu ești un copac feminin

(e așa fără rost

să încep a așterne

atribute,

înțelege tot omu’

ce înseamnă feminin)

 

Îmi strecor razele privirii

printre crengile tale împodobite

(mă izbesc de cer,

lăptos, fără culoare,

doare decorul acesta

nepotrivit,

are culoarea eșecului)

 

Avidă, trag pe nas,

cocaina mirosului tău delicat

(din nou

dezamăgită,

nu trece nimic

de crusta nărilor mele

îmbătrânite)

 

Închid ochii,

așteptând liniștea promisă

(mincinoșilor,

unde e pacea

care vine

la pachet

cu frumosul?)

 

Altădată,

îmi șoptește vocea din mine

(ha ha

crezi că nu știu

că splendoarea lor

durează doar

două zile?)

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s