Chiar și Isus a trăit o viață plină de așteptări?

Posted: 19 Ianuarie 2015 in CONFESIUNI
Etichete:, ,

Viața mea s-a desfășurat până acum sub spectrul deloc luminos al așteptărilor. De la mine, de la cei dragi, de la destin, de la Dumnezeu. Tot timpul m-am biciuit moral, emoțional și intelectual, dar până de curând nu am putut atașa acest termen comportamentului meu. Îi ziceam ambiție, voință, împlinirea destinului, realizare sau chiar desăvârșire. O dată ce i-am spus „așteptare”, încet am schimbat felul în care privesc toată această caznă.

 waiting_for_204980

Așteptarea aceasta continuă de la tine însăți în a-ți croi o viață genială, te urcă periodic în tramvaiul cu destinația Spitalul nr.9. Comparația cu somități și încercarea de a imita partea glorioasă a existenței lor, este falsă și aducătoare de necazuri. La chinurile și angoasele acestor persoane ai rareori acces. Chiar și atunci când ai acces, fiecare declară doar ce are chef să spună, adevărul zăcând undeva în interiorul lor, la fel cum adevărul despre persoana mea stă camuflat pe undeva prin mine, în niște străfunduri la care poate nici eu nu am ajuns. Prin urmare, de ce m-aș tortura în a încerca să imit realizările acestor oameni, în loc să am răbdare și înțeleciune pentru a dibui destinul meu și nu al altora?

A nu se înțelege că ar trebui să mă așez la orizontală, cu zâmbetul pe buze și credința că ceea ce e pus deoparte pentru mine va ateriza în capul meu sub forma unui frumos măr fără ca eu să fac vreo mișcare din sprâncene. Cred că o dată ce ajung să pricep cât de cât care o fi rostul meu pe această planetă, merită să încerc și să reușesc sau să încerc, să eșuez și apoi să încerc altceva. Pentru aceasta, afundarea fundulețului în canapea ca o rață în apă nu e o soluție. Ajută dacă eliberăm determinarea și voința din propria cutie a Pandorei, pentru a ne fi de folos în experimentul atingerii destinului personal.

O dată ce trăiești croșetând așteptări de la tine, bineînțeles că același lucru vei face și cu cei din jur. Amărâții pe care îi iubești, nu îi iubești doar așa, la întâmplare sau pe gratis. O dată ce ți-ai asociat numele cu ei, te aștepți la tumbe extraordinare de moralitate, creativitate și inteligență. Zilnic ai vrea să-ți servească o porție de har, un strop de lumină sau o dovadă de altruism. Normalitatea fiecăruia, neputințele lor nu te ajută, dacă vrei să te servești cu o astfel de supă, aprinzi televizorul sau te întovărășești cu vecinii, oricine ar fi ei. Bănuiesc că nu sunt singura care doarme cu așteptările pe pernă, luând în calcul tendința societății înspre individualism și narcisism. Obosiți de atâtea așteptări, preferăm retragerea în lumea noastră încropită din măreții, slăbiciuni și normalitate.

Întrebarea care se impune la finalul acestui succint demers este: cum o fi să trăiești fără așteptări? Mă gândesc că până și Isus a avut așteptări de la discipolii lui, de la omenire în general și de la taică-su. Poate a murit dezamăgit acolo pe cruce, strigând: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” (Eli, Eli, lema sabachtani?). Atunci mă întreb din nou: se poate să trăiești fără așteptări? Să îți petreci zilele intuind care ți-o fi menirea pe pământ și apoi să încerci să ți-o împlinești, chiar dacă nu vei reuși și va trebui să o iei de la capăt? Asta în ceea ce te privește. Iar cu lumea din jur, mai ales cu cei cu care ai ales să te întovărășești, să tai orice așteptare, primind cu inima dechisă și iubitoare tot ce pot ei să îți dea, bune sau rele, mărețe sau mediocre? O fi posibil sau nu e de nasul nostru, al muritorilor?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s