Garana

Posted: 24 Iulie 2012 in CĂLĂTORII
Etichete:, , , ,

Vi s-a intamplat vreodata sa va propuneti a face un lucru deloc greu de indeplinit, dar sa tot amanati infaptuirea lui? Sa vi-l notati prin diverse caietele sau sa-l treceti mereu pe celebra lista de inceput de an? Cred ca aceasta amanare face parte din procesul de autoflagelare sau o fi prea dulce asteptarea autoimpusa, cine stie ce zace prin strafundurile sufletelelor noastre amarate si chinuite.

Iata-ma si pe mine in sfarsit in postura de ascultator de jazz prin cele 2 seri petrecute la festivalul de la Garana. Din nou am fost inteleapta si am venit fara asteptari, fiind rasplatita cu timp de calitate. Munti, brazi, lacuri, atmosfera de festival, oameni cu vadite preocupari culturale, muzica buna, mancare excelenta, nu prea mi-a lipsit nimic.

Pe timp de zi fiecare se indeletnicea cu ce putea: scaldat in lac, inrosire la soare, gratarel la gura cortului, ture cu bicicleta, plimbari romantice cu barca ori somn de voie. La ora 19:00 sau fiecare cand poftea ne prezentam in Poiana Lupului pentru portia de muzica. Ma rog, la inceput portia de gulas ori fasole cu carnati ori gratangeala ori ciorba de salata ori placinte mocanesti, dar si asa, cu burtile pline, tot mai era loc de muzica.
La inceput am ascultat cu destula reticenta, nu prea patrundea nimic dincolo de piele, dar am refuzat sa ma apuc de criticat. Si bine am facut, caci pana la sfarsitul primei seri m-a cucerit acordeonul unui roman si pianul unui norvegian ce plangea trist si melancolic cu sunete nordice. Iar cei 4 km inapoi spre locul de culcare, sub acea puzderie de stele pe care doar la munte o poti experimenta, nu au facut decat sa adanceasca jazzul in suflet si sa scoata surplusul de mancare prin pori.
Nu as putea incheia relatarea fara a mentiona si niscaiva elemente negative. Habar n-am daca i-a mai etichetat cineva pe „taranii urbani”, dar pentru mine sunt cele mai deranjante personaje posibile. Sunt aparuti dupa ’89, tanjesc toata viata dupa masini si bani, umbla numai in gasca, sunt zgomotosi, tot ce inseamna cultura e pentru ei o gluma proasta sau subiect de caterinca, sunt lipsiti de identitate, de valori. A nu se intelege ca au venit la festival, nu, isi adusesera doar gagicile la o balaceala de weekend. Traiasca jazzul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s